Căsătorii între persoane de același sex în Spania

[[Imagine:juventus ]]


[[Căsătorie între persoane de pula sini sugiti pula tati ati inteles pizde rapanosae au fost legalizate în Spania în 2005. În 2004 noul guvern socialist, condus de preşedintele José Luis Rodríguez Zapatero, a început o campanie pentru legalizarea lor, inclusiv a adopţiei de către cuplurile de acelaşi sex.[1] După multe dezbateri, parlamentul Spaniei (Cortes Generales) a aprobat la 30 iunie 2005 o lege care permite căsătoria între persoane de acelaşi sex. Legea a fost publicată pe 2 iulie 2005 şi a intrat în vigoare la 3 iulie 2005.[2]

Deşi susţinută de 66% din spanioli[3], ratificarea legii nu a fost lipsită de controverse. Principalul oponent a fost Biserica Catolică, argumentând că o astfel de lege slăbeşte instituţia căsătoriei.[4] Alte asociaţii şi-au exprimat la rândul lor îngrijorarea faţă de viitorul familiei în eventualitatea că dreptul de a adopta copii ar fi acordat şi cuplurilor homosexuale.[5] În toate părţile Spaniei au avut loc demonstraţii publice cu participarea a zeci de mii de persoane, unele în favoarea şi altele împotriva promulgării acestei legi. După ce căsătoria între persoane de acelaşi sex a fost aprobată, Partidul Popular, de orientare conservatoare, a atacat legea în Curtea Constituţională.[6]

Aproximativ 4.500 de cupluri de acelaşi sex s-au căsătorit în Spania în primul an de la legalizare.[7] La scurt timp după aprobarea legii au apărut întrebări în privinţa statutului legal al cuplurilor homosexuale căsătorite în Spania dar care provin din ţări în care astfel de căsătorii nu sunt legale. Ministerul Justiţiei a dispus printr-un ordin ca legea să se aplice numai cuplurilor în care cel puţin o persoană să fie de cetăţenie spaniolă, indiferent dacă ţara celui de-al doilea recunoaşte sau nu căsătoria între persoane de acelaşi sex.[8] Totuşi, două persoane care nu au cetăţenie spaniolă se pot căsători dacă ambele au reşedinţă legală în Spania.

Istorie

Prima recunoaştere legală a cuplurilor homosexuale în Spania a avut loc în 1998, când Catalonia a început să permită uniunile civile între persoane de acelaşi sex. Aceste parteneriate ofereau doar o parte din drepturile specifice căsătoriei, precum dreptul la proprietate comună sau la moştenire. După exemplul catalan din ce în ce mai multe regiuni au legalizat uniunile începând cu sfârşitul anilor 1990. În 2005, uniunile civile erau recunoscute în douăsprezece comunităţi autonome: Andalusia, Aragon, Asturias, Cantabria, Catalonia, Extremadura, Insulele Baleare, Insulele Canare, Madrid, Navarra, Ţara Bascilor şi Valencia.[9] Legislaţia Spaniei permitea încă de atunci adopţia copiilor din partea persoanelor necăsătorite, aşadar cuplurile gay puteau să înfieze copii, deşi doar unul dintre parteneri era considerat părinte din punct de vedere legal.[9] În pofida faptului că le recunoşteau ca atare, comunităţile autonome nu aveau autoritatea de a legaliza căsătoriile între persoanele de acelaşi sex, deoarece Constituţia Spaniei conferă statului spaniol dreptul exclusiv de a elabora legi în domeniul căsătoriei.[9]

La 30 iunie 2004 ministrul spaniol al justiţiei, Juan Fernando López Aguilar, a anunţat că a fost aprobat un plan guvernamental provizoriu pentru legalizarea căsătoriei între persoane de acelaşi sex de către Congresul Deputaţilor. Acest plan îndeplinea o promisiune electorală făcută de premierul Spaniei (numit şi „Preşedintele Guvernului”), José Luis Rodríguez Zapatero, la numirea sa în funcţie.[1] Ministrul López a mai anunţat două propuneri introduse de partidul Convergència i Unió: una conferea statut legal cuplurilor necăsătorite (numite parejas de hecho, sau „uniuni de facto”), atât heterosexuale cât şi homosexuale, şi cealaltă permitea persoanelor transgen să le fie schimbat numele şi sexul trecute în actele de identitate fără a fi necesară operaţia chirurgicală de schimbare de sex.[10]

Legea care permite căsătoriile între persoane de acelaşi sex a fost aprobată de cabinet pe 1 octombrie 2004. Aceasta a fost propusă parlamentului pe 31 decembrie 2004[11] şi a fost aprobată de Congresul Deputaţilor pe 21 aprilie 2005.[12][13] Legea a fost însă respinsă de Senat pe 22 iunie 2005, unde Partidul Popular s-a coalizat cu Partidul Democrat Creştin Catalan şi a reuşit să strângă 131 de voturi faţă de cele 119 ale susţinătorilor proiectului de lege.[14] Legea a revenit la deputaţi, care în Spania pot trece peste deciziile Senatului. Deputaţii au aprobat legea pentru a doua oară la 30 iunie 2005 cu 187 de voturi pentru, 147 de voturi împotrivă şi 4 abţineri.

După aprobarea finală a legii pe 2 iulie 2005, Spania a devenit a treia ţară din lume care să recunoască legal căsătoriile între persoane de acelaşi sex, după Ţările de Jos şi Belgia.[15]

Prima căsătorie între cupluri de acelaşi sex a avut loc la opt zile după legalizare. Aceasta a fost sărbătorită la sediul consiliului local din Tres Cantos, o suburbie a Madridului, şi a avut loc între Carlos Baturin şi Emilio Menéndez.[16] Prima căsătorie între două femei a avut loc la Barcelona, unsprezece zile după intrarea în vigoare a legii.[17]

În ciuda acestor eforturi înspre egalitatea drepturilor între sexe rămânea o problemă legală: copiii născuţi în cadrul unei familii de lesbiene erau recunoscuţi automat doar în calitate de copii ai mamei biologice; cealaltă mamă era obligată să urmeze un proces costisitor şi anevoios de înfiere.[18] Acelaşi drept era însă oferit cuplurilor heterosexuale (chiar şi necăsătorite), unde partenerul masculin era recunoscut automat ca părinte chiar dacă nu era tatăl biologic. Pe 7 noiembrie 2006, Guvernul Spaniei a amendat legea reproducerii asistate, oferind mamei nebiologice dreptul de a fi considerată părinte în cadrul unei căsătorii lesbiene.[19]

Ratificarea Legii 13/2005

Statutul legal al uniunilor între persoane de acelaşi sex în Europa

Legea căsătoriei între persoane de acelaşi sex a fost propusă pe 30 iunie 2004 de Ministerul Justiţiei şi a fost trimisă Consiliului General al Puterii Judiciare (Consejo General de Poder Judicial) pentru analiză.[20] Deşi a admis că discriminarea existentă împotriva homosexualilor este inacceptabilă, Consiliul a fost destul de critic pe subiectul extinderii dreptului de căsătorie la cuplurile homosexuale. Consiliul a argumentat că acest drept nu este impus de Constituţia Spaniei şi că discriminarea se poate rezolva şi prin alte căi, precum legalizarea naţională a uniunilor civile.[21]

În ciuda acestui raport negativ, guvernul a trimis legea propusă Congresului Deputaţilor la 1 octombrie 2004. Cu excepţia Partidului Popular şi Uniunii Democrate a Cataloniei (Unió Democrática de Catalunya), toate partidele parlamentare au aprobat această lege. Pe 21 aprilie 2005 Congresul a aprobat legea, cu 183 de voturi pentru, 136 împotrivă şi 6 abţineri (inclusiv una din partea unui membru al Partidului Popular).[22] Legea ce permite căsătoria între persoane de acelaşi sex este foarte scurtă, constând într-un singur paragraf care este adăugat la articolul 44 al Codului Civil Spaniol:

„El matrimonio tendrá los mismos requisitos y efectos cuando ambos contrayentes sean del mismo o de diferente sexo.”
„Căsătoria va avea aceleaşi efecte indiferent dacă persoanele implicate sunt de sex opus sau de acelaşi sex.”[23]

În concordanţă cu prevederile constituţionale, textul aprobat de Congres a fost trimis Senatului. Pe 21 iunie 2005 o serie de experţi au fost chemaţi la Senat pentru a dezbate legea. Experţii au avut opinii divergente. Unii au considerat că adopţia din partea cuplurilor de acelaşi sex nu are niciun efect asupra dezvoltării copilului, cu excepţia, poate, a unei toleranţe sporite pentru homosexualitate.[24] Psihiatrul conservator Aquilino Polaino, chemat de Partidul Popular, a numit homosexualitatea o „boală” şi o „tulburare emoţională”, argumentând că „mulţi homosexuali au antecedente de viol şi de abuz sexual începând din copilărie” şi că homosexualii în general provin din familii cu „taţi ostili, alcoolici şi distanţi” şi mame care sunt „mult prea protective” cu băieţii şi „reci” cu fetele. Unii membri proeminenţi ai Partidului Popular s-au distanţat mai târziu de declaraţiile lui Polaino, spunând că acestea nu reflectă opinia partidului.[25]

Senatul a respins textul aprobat de Congres. Vetoul a fost propus de Partidul Popular şi respingerea legii a fost aprobată cu 131 de voturi pentru, 119 împotrivă şi două abţineri.[26] Din această cauză textul a fost trimis înapoi Congresului. Pe 30 iunie 2005 a fost aprobat a doua oară de către Congres, care, în concordanţă cu prevederile constituţionale, a avut puterea de a anula decizia Senatului. În al doilea vot al Congresului legea a fost aprobată cu 187 de voturi pentru, 147 de voturi împotrivă şi patru abţineri.[2] Acest vot a avut loc după ce Preşedintele Zapatero a luat cuvântul în parlament pentru a susţine legea, spunând „Noi mărim oportunităţile pentru bucurie în rândul vecinilor noştri, colegilor noştri, prietenilor noştri şi rudelor noastre. În acelaşi timp, construim o societate mai decentă.”[27] Lui Mariano Rajoy, şeful Partidului Popular (în opoziţie), nu i s-a permis să se adreseze parlamentului după discursul lui Zapatero; Rajoy l-a acuzat pe Zapatero că segregă societatea spaniolă.[27]

Când presa l-a întrebat pe Regele Juan Carlos I dacă va aproba legea pentru legalizarea căsătoriilor dintre persoane de acelaşi sex, acesta a răspuns „Soy el Rey de España y no el de Bélgica” („Sunt Regele Spaniei şi nu al Belgiei”), făcând aluzie la Regele Baudouin I al Belgiei, care a refuzat să semneze legea belgiană ce legalizează avortul.[28] Regele Spaniei a aprobat Legea 13/2005 pe 1 iulie 2005; aceasta a apărut în Boletín Oficial del Estado (publicaţia oficială a guvernului spaniol) pe 2 iulie 2005 şi a intrat în vigoare pe 3 iulie 2005.[29]

Reacţii

Fișier:Gay Pride Spania.jpg
Paradă gay sărbătorind legalizarea căsătoriei între persoane de acelaşi sex

Un sondaj din aprilie 2005, realizat de Centro de Investigaciones Sociológicas (Centrul pentru Investigaţii Sociologice, o agenţie guvernamentală) a constatat că 66% dintre spanioli sunt de acord cu legalizarea căsătoriei între persoane de acelaşi sex.[3] Un alt sondaj, realizat de Instituto Opina cu o zi înaintea legalizării, arată că susţinerea pentru căsătoria între persoane de acelaşi sex era de 62,1%, iar cea pentru adopţia din partea cuplurilor de acelaşi sex era de 49,1%.[30] Acelaşi institut a sondat opinia publică şi la nouă luni după legalizare şi a constatat că 61% din cei intervievaţi sunt de acord cu decizia guvernului de a legaliza această formă de căsătorie.[31]

Aprobarea legii a stârnit reacţii negative din partea Bisericii Catolice, inclusiv Papa Ioan Paul al II-lea, care se temea de o slăbire a valorilor familiale, şi Papa Benedict al XVI-lea.[32] Cardinalul Lopez Trujillo a spus că biserica face un apel urgent la libertatea de conştiinţă a romano-catolicilor, încurajându-i să se opună legii. El a adăugat că toţi credincioşii catolici ai căror profesii au legături cu implementarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex ar trebui să se opună, chiar dacă riscă să îşi piardă locurile de muncă.[32]

Susţinătorii drepturilor gay au argumentat că deşi biserica este opusă căsătoriei civile (nereligioase) heterosexuale, opoziţia sa în acest domeniu nu este atât de puternică; de exemplu, biserica nu s-a opus căsătoriei lui Felipe, Prinţul Asturias-ului, cu Letizia Ortiz, care a divorţat dintr-o fostă căsătorie civilă. Biserica nu a putut să strângă destulă susţinere ca să influenţeze ratificarea legii, deşi 82% dintre spanioli se identifică ca fiind catolici. Sociologii cred că acest lucru este cauzat de creşterea liberalismului în ultimii ani, mai ales în domeniul drepturilor individuale, spaţiu unde biserica avea în trecut cea mai mare influenţă, cu precădere în domeniul familiei.[33] Un sondaj arată că trei sferturi dintre spanioli cred că mai marii bisericii au pierdut contactul cu realitatea socială.[34] O altă explicaţie este faptul că, după moartea dictatorului Francisco Franco în 1975 influenţa bisericii asupra societăţii spaniole a scăzut, urmare a faptului că regimul lui Franco avea legături strânse cu biserica.[35] Sondajele constată că aproape jumătate dintre spanioli nu merg "aproape niciodată" la biserică.[35]

Preşedintele Zapatero a răspuns criticilor din partea Bisericii Catolice cu următoarele:

„Astăzi societatea spaniolă le răspunde celor care timp de patru ani au fost umiliţi, care şi-au văzut ignorate drepturile, ofensată demnitatea, negată identitatea şi limitată libertatea. Astăzi societatea spaniolă garantează acestor persoane respectul pe care acestea îl merită, le recunoaşte drepturile, le restabileşte demnitatea, le afirmă identitatea şi le oferă libertate.”[36]

„Căsătoria şi familia nu suferă nici un prejudiciu dacă două persoane de acelaşi sex primesc dreptul de a se căsători. Dimpotrivă, aceşti cetăţeni au acum şansa de a-şi organiza vieţile în conformitate cu normele şi cerinţele maritale şi familiale. Nu numai că nu este nicio ameninţare la instituţia căsătoriei, ci această lege tocmai recunoaşte căsătoria şi îi dă valoarea cuvenită. Conştient că unele persoane şi instituţii se împotrivesc profund acestei schimbări legislative, aş vrea să spun că, precum alte reforme la codul căsătoriei, această lege nu va aduce rezultate negative, singura consecinţă fiind evitarea suferinţei fără sens a fiinţelor umane. O societate care evită suferinţa fără sens a cetăţenilor săi este o societate mai bună. În orice caz, vreau să îmi exprim respectul profund faţă de aceste persoane şi instituţii [care se opun legalizării], şi cer acelaşi respect din partea tuturor care sunt de acord cu această lege. Pentru homosexualii care au tolerat personal abuzurile şi insultele atâţia ani, vă cer ca pe lângă curajului de care aţi dat dovadă în lupta pentru drepturi civile să oferiţi şi un exemplu de generozitate şi bucurie faţă de toate credinţele.[37]

Fișier:Manifestatie anti-casatorie.jpg
Susţinător al căsătoriei tradiţionale, cu o pancartă pe care scrie Căsătorie: Bărbat + Femeie

Pe 19 iunie 2005 a avut loc un protest public împotriva legii. Manifestanţii au fost conduşi de membrii ai Partidului Popular, episcopi spanioli şi reprezentanţi ai Forului Spaniol al Familiei. Aceştia au spus că au reunit 1,5 milioane de persoane împotriva a ceea ce ei considerau un atac asupra familiei tradiţionale; o delegaţie guvernamentală a numărat doar 166.000 de participanţi la acest eveniment.[38] La două săptămâni după acest protest, Federaţia Lesbienelor, Gay-lor, Transsexualilor şi Bisexualilor (FELGT) a organizat un marş pro-legalizare, la care au estimat că au participat două milioane de persoane; surse ale poliţiei au numărat doar 97.000 de persoane.[39][40] Ambele evenimente au avut loc în Madrid, în acel timp condus de Partidul Popular (conservator).

Un număr de episcopi spanioli au spus că, prin echivalenţa cuplurilor între persoane de acelaşi sex cu cele de sex opus, guvernul a slăbit căsătoria, pe care ei o definesc exclusiv ca un cuplu între un bărbat şi o femeie.[4] Forul Spaniol al Familiei şi-a exprimat îngrijorarea asupra posibilităţii cuplurilor gay de a adopta şi de a creşte copii, şi a argumentat că înfierea nu este un drept al părinţilor, ci al copiilor adoptaţi.[5] Asociaţiile gay au răspuns că adopţia de către cuplurile homosexuale a existat de mult timp, într-o formă de facto, fiindcă multe cupluri creşteau copii care erau oficial adoptaţi doar de unul dintre părinţi. Chiar înaintea legalizării căsătoriei între persoane de acelaşi sex adopţia din partea cuplurilor homosexuale era deja legală în Navarra, Asturias, Aragon, Ţara Bascilor şi Catalonia.[41] De asemenea asociaţiile gay au susţinut că nu este niciun argument ştiinţific cum că orientarea sexuală a părinţilor ar cauza probleme de dezvoltare la copiii adoptaţi. Acest punct de vedere este susţinut oficial de Şcoala Spaniolă de Psihologie, care a reafirmat că homosexualitatea nu este o afecţiune medicală.[42]

Contestaţia legii în instanţă

În data de 21 iulie 2005, un judecător din oraşul Dénia a refuzat să emită certificatul de căsătorie unui cuplu lesbian. Concomitent, judecătorul a depus o contestaţie constituţională împotrivă căsătoriei între persoane de acelaşi sex, la Curtea Constituţională a Spaniei. El şi-a bazat contestaţia pe articolul 32 al Constituţiei, care conţine fraza: „Bărbaţii şi femeile au dreptul de a intra în căsătorie cu deplină egalitate juridică”.[43]

În august 2005, un judecător din Gran Canaria a refuzat să emită certificate pentru trei cupluri homosexuale şi a formulat încă o contestaţie constituţională.[44]

În decembrie 2005, Curtea Constituţională a respins ambele contestaţii din motivul că judecătorii nu au dreptul să pună la îndoială legea, doar să o aplice.[45]

Pe 30 septembrie 2005, Partidul Popular a iniţiat o contestaţie constituţională separată, cauzând controverse şi diviziuni în partid.[46] Curtea Constituţională încă nu a răspuns la acest caz (2007).

Probleme legate de reşedinţă

Hartă arătând legile mondiale pe subiectul homosexualităţii şi a parteneriatelor între persoane de acelaşi sex

La scurt timp după aprobarea legii au apărut numeroase întrebări legate de statutul legal al căsătoriei între persoane care nu au cetăţenie spaniolă, după ce a fost respinsă căsătoria unui cetăţean spaniol cu a un indian, ambii trăind în Catalonia.[47] Totuşi, pe 22 iulie un alt judecător din Catalonia a permis o căsătorie între o femeie spaniolă şi partenera ei argentiniană. Acest judecător a argumentat că dreptul la căsătorie în Spania are precedenţă asupra interzicerii căsătoriei între persoane de acelaşi sex în Argentina.[48]

Pe 27 iulie Junta de Fiscales de Sala, o asociaţie de avocaţi având rol de consilier pe lângă procurorul-general, a emis o opinie care spunea că spaniolii au dreptul să se căsătorească cu parteneri de acelaşi sex provenind din ţări care nu recunosc această formă de căsătorie.[49] Căsătoria rezultantă ar fi validă în Spania, dar nu neapărat în ţara de origine a partenerului străin. O ordonanţă apărută în publicaţia oficială a guvernului afirmă:

„O căsătorie între un spaniol şi un străin sau între doi străini rezidenţi în Spania va fi validă din cauza aplicării legii spaniole materiale, chiar dacă legislaţia naţională a cetăţeanului străin nu permite sau nu recunoaşte validitatea acestor căsătorii.”[8]

Instrucţiunile Ministerului Justiţiei spun că toate consulatele sau ambasadele Spaniei din străinătate pot procesa documentaţia preliminară pentru căsătorii între persoane de acelaşi sex.[50] Cel puţin un partener trebuie să fie cetăţean spaniol, rezident în zona de demarcare a consulatului respectiv. Totuşi căsătoria efectivă poate avea loc la consulat numai dacă legile locale permit căsătoria între persoane de acelaşi sex. Ca urmare numai consulatele spaniole din Boston, Bruxelles, Amsterdam, Toronto, Montréal, Ottawa şi Cape Town au dreptul să încheie această formă de căsătorie. În toate celelalte cazuri, partenerii trebuie să se căsătorească pe teritoriul Spaniei.[51]

Cuplurile străine au dreptul să se căsătorească în Spania numai dacă ambii parteneri sunt rezidenţi în Spania.

Statistici

Pe 4 septembrie 2005, ziarul conservator La Razón a publicat date despre căsătorie oferite de 273 de oficii de stare civilă (dintr-un total de 437 de oficii în toată ţara). Aceste date arată că dintr-un total de 35.000 de căsătorii, doar 24 au avut loc între persoane de acelaşi sex. Ziarul a argumentat că aceste statistici contrazic prioritatea cu care guvernul a tratat Legea 13/2005 şi cererile asociaţiilor de drepturi LGBT care susţineau că de această lege ar beneficia între 5 şi 10% din populaţie. Pe 27 decembrie 2005, Ministerul Justiţiei a declarat că în cele 200 de oficii de stare civilă care aveau date computerizate au avut loc 327 de căsătorii între persoane de acelaşi sex până la data de 5 decembrie 2005. Acest raport arată că 90 dintre aceste căsătorii au avut loc în Madrid, 63 în Valencia, 35 în Barcelona şi 18 în Sevilia).[52] În restul ţării nu s-a făcut deosebire statistică între căsătoriile între persoane de acelaşi sex şi cele între persoane de sex opus.

În martie 2006, Pedro Zerolo, membru al guvernului spaniol, a anunţat că au fost încheiate mai mult de 1.000 de căsătorii între cupluri homosexuale. 800 din acestea au fost înregistrate în zone cu oficii complet computerizate (acoperind aproximativ jumătate din ţară), iar cel puţin 200 au fost înregistrate în restul ţării. Zerolo a adăugat că aproximativ una din fiecare zece căsătorii din Spania este între cupluri de acelaşi sex.[53] Asociaţia spaniolă pentru drepturi LGBT, FELGT, a anunţat că, în primul an al legalizării, s-au căsătorit 4.500 de cupluri gay şi lesbiene, au fost făcute 50 de cereri pentru adopţie, iar trei cupluri între persoane de acelaşi sex au divorţat.[54]

Referinţe

  1. ^ a b en „Spain's new government to legalize gay marriage”. Reuters. SignonSanDiego.com. 15-04-2004. Accesat în 25 ianuarie.  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  2. ^ a b en „Spain approves liberal gay marriage law”. St. Petersburg Times. 01-07-2005. Accesat în 2007-01-08.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  3. ^ a b en Giles, Ciaran (21-04-2005). „Spain: Gay marriage bill clears hurdle”. Planetout.com. Accesat în 22 decembrie.  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor) Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "PlanOut" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  4. ^ a b „Spanish bishops decry legislation weakening marriage”. Catholic World News. 20-07-2005. Accesat în 11 ianuarie.  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor) Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "CatholicWN" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  5. ^ a b es „Manifiesto del Foro de la Familia”. 20 Minutos.es. 18-06-2005. Accesat în 12 ianuarie.  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor) Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "20minutos" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  6. ^ en Thornberry, Malcolm (28-10-2005). „Spain's Highest Court Agrees To Hear Gay Marriage Challenge”. 365gay.com. Accesat în 25 ianuarie.  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  7. ^ en „Conservative mayor presides over gay wedding”. Euronews. 30-07-2006. Accesat în 26 ianuarie.  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  8. ^ a b en „Spain's same-sex marriage law applies to foreigners”. Reuters. Advocate.com. 09-08-2005. Accesat în 22 decembrie.  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  9. ^ a b c en „Equality for lesbians and gay men A relevant issue in the civil and social dialogue”. The International Lesbian dna Gay Association. 1998-06. Accesat în 25 ianuarie.  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor) Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "equality" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  10. ^ en „Spanish lawmakers approve bill to let transsexuals change gender without surgery”. Advocate.com. 09-11-2006. Accesat în 25 ianuarie.  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  11. ^ en Goodman, Al (01-10-2004). „Spain moves closer on gay marriage”. CNN. Accesat în 25 ianuarie.  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  12. ^ en Thornberry, Malcolm (21-04-2005). „Same-Sex Marriage Passes First Big Hurdle In Spain”. 365GAY.com Inc. Accesat în 20 decembrie.  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  13. ^ en „Spain paves way for gay marriage”. BBC News. 21-04-2005.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  14. ^ en „Spain Senate rejects same-sex marriage bill”. Planetout Inc. 23-06-2005. Accesat în 20 decembrie.  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  15. ^ en Woolis, Daniel (02-06-2005). „Spain's Gay Marriage Law Goes Into Effect”. 365GAY.com. Accesat în 20 decembrie.  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  16. ^ en Goodman, Al (11-07-2005). „First gay couple marries in Spain”. CNN. Accesat în 30 ianuarie.  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  17. ^ es „La primera boda entre dos mujeres se celebra en Cataluña”. CADENASER.COM. 22-06-2005. Accesat în 20 decembrie.  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  18. ^ es De Cózar, Álvaro (18-10-2006). „El Gobierno revisará la discriminación de las lesbianas con bebés 'in vitro'. El Pais. Accesat în 25 ianuarie.  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  19. ^ es „Lesbianas podrán ser madres de los hijos "in vitro" de sus parejas”. YAHOO. 07-11-2006. Accesat în 22 decembrie.  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  20. ^ es „El Consejo de Ministros aprobará el matrimonio homosexual”. Agencia Pulsar. 29-12-2004. Accesat în 25 ianuarie.  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  21. ^ es „El CGPJ pide que se paralice la reforma que permitirá los matrimonios entre homosexuales”. El Mundo. 15-01-2005. Accesat în 26 ianuarie.  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  22. ^ es „El Congreso aprueba el matrimonio entre personas del mismo sexo”. El Mundo. 2005-04-22. Accesat în 2007-01-26.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  23. ^ es „El Congreso aprueba la ley que permite casarse a los homosexuales”. 20 minutos. 2005-04-22. Accesat în 2007-01-29.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  24. ^ es „Psicólogos y juristas avalan adopción y correcto desarrollo del niño”. Web de Hogar. 20-06-2005. Accesat în 25 ianuarie.  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  25. ^ es „Dirigentes del PP discrepan del experto citado por su partido que tachó de enfermos a los gays”. El Mundo. 2005-06-21. Accesat în 2007-01-08.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  26. ^ en „Spanish Senate vetoes gay marriage law”. Catholic News Agency. 23-06-2005. Accesat în 8 ianuarie.  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  27. ^ a b en Green, Jennifer (2005-07-01). „Spain Legalizes Same-Sex Marriage”. Washington Post. Accesat în 2007-01-30.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  28. ^ es „Don Juan Carlos, sobre el matrimonio gay: "Soy el Rey de España y no el de Bélgica". El Mundo. 2006-05-13. Accesat în 2007-01-08.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  29. ^ es „Disposiciones Generales” (PDF). Boletin Oficial del Estado. 02-06-2005. Accesat în 8 ianuarie.  Parametru necunoscut |accessyear= ignorat (posibil, |access-date=?) (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)
  30. ^ en „Same-Sex Marriage Legislation OK in Spain”. Angus Reid Global Monitor. 2005-07-02. Accesat în 2006-12-22.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  31. ^ en „Spaniards Back Government on Same-Sex Marriage”. Angus Reid Global Monitor. 2006-04-20. Accesat în 2006-12-22.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  32. ^ a b en „Vatican condemns Spain gay bill”. BBC News. 2005-04-22. Accesat în 2007-01-08.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  33. ^ en McLean, Renwick (2005-06-01). „Spain Legalizes Gay Marriage; Law Is Among the Most Liberal”. New York Times. Accesat în 2007-01-26.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  34. ^ en Tremlett, Giles (2005-06-17). „Bishops to lead gay law protest”. The Guardian. Accesat în 2007-01-26.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  35. ^ a b en „Spain approves gay marriage bill”. BBC. 2004-10-01. Accesat în 2007-01-30.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  36. ^ „Opoziţia spaniolă intenţionează să revizuiască legislaţia căsătoriilor dintre persoanele de acelaşi sex”. Gay.md. 2005-12-05. Accesat în 2007-02-16.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  37. ^ en „Freedom and Equality”. Partners Task Force. 2005-06-30. Accesat în 2007-01-12.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  38. ^ es Arroyo, Marta (2006-06-20). „Una multitud pide que se retire la ley del Matrimonio Homosexual”. El Mundo. Accesat în 2007-01-27.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  39. ^ es „La marcha del Orgullo Gay celebra la Ley del Matrimonio Homosexual”. Telefónica de España, S.A.U. 2005-02-07. Accesat în 2006-12-22.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  40. ^ es „Multitudinaria marcha del Orgullo Gay festeja Matrimonio Homosexual”. Terra. 2005-02-07. Accesat în 2006-12-27.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  41. ^ es „La sentencia que concede la adopción a una pareja de lesbianas desata un intenso debate social”. Caja Madrid. Accesat în . 
  42. ^ es Lantigua, Isabel F (2005-06-21). „Los psicólogos niegan que la homosexualidad sea una enfermedad”. El Mundo. Accesat în 2007-01-08.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  43. ^ en „Spanish Magistrate Refuses to Perform Another Gay Marriage”. Lifesite. 2006-03-23. Accesat în 2007-01-25.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  44. ^ en Thornberry, Malcolm (2005-08-13). „New Threat To Spain's Gay Marriage Law”. 365GAY.com. Accesat în 2006-12-22.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  45. ^ en „Spain's High Court Upholds Gay Marriage Law”. 365GAY.com. 2005-12-15. Accesat în 2006-12-22.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  46. ^ es Remirez DeGanuza, Carmen (2005-09-22). „Aguirre critica el recurso contra el matrimonio gay y Rajoy la desautoriza”. El Mundo. Accesat în 2007-01-08.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  47. ^ en Woolls, Daniel (2005-06-06). „Spain's Gay Marriage Law Hits Snag Over Foreigners”. 365Gay.com. Accesat în 2006-12-20.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  48. ^ es Drago, Tito (). „ESPAÑA:Matrimonio gay se internacionaliza”. I.P.S. Accesat în . 
  49. ^ es „Fiscalía acuerda apoyar los matrimonios gays entre españoles y extranjeros”. naciongay. Accesat în . 
  50. ^ es „Sobre la tramitación del matrimonio / BOE con la circular del Ministerio de Justicia”. FELGT. Accesat în . 
  51. ^ es Peral, María (2005-07-27). „La Fiscalía apoya el matrimonio homosexual con extranjeros aunque sus países lo prohíban”. El Mundo. Accesat în 2007-01-25.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  52. ^ es „327 bodas gays en cinco meses”. El Pais. 2005-12-28. Accesat în 2007-01-21.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  53. ^ en Thornberry, Malcolm (2006-03-02). „1,000 Gay Couples Wed In Spain”. 365GAY.com. Accesat în 2006-12-22.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  54. ^ es „UNAS 4.500 PAREJAS HOMOSEXUALES CONTRAJERON MATRIMONIO EN EL PRIMER AÑO DE VIGENCIA DE LA LEY, SEGÚN LA FELGT”. Inforgay. . Accesat în . 

Legături externe