Lisa del Giocondo

(Mona) Lisa del Giocondo
Mona Lisa.jpg
Leonardo da Vinci - Mona Lisa (15031506), Muzeul Luvru
Date personale
Născută[1][2] Modificați la Wikidata
Florența, Republica Florentină[*][1][2] Modificați la Wikidata
Decedată15 iulie 1542 (sau 1551)
(63 sau 72 de ani)
Florenţa, Italia
ÎnmormântatăMonastery of Saint Ursula[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuFrancesco del Giocondo[*] Modificați la Wikidata
CopiiPiero, Camilla, Andrea, Giocondo şi Marietta
CetățenieFlag of Florence.svg Florența Modificați la Wikidata
Ocupațiemodel Modificați la Wikidata
Activitate
Cunoscută pentruTabloul lui da Vinci Mona Lisa

Lisa del Giocondo (15 iunie 1479 - 15 iulie 1542 sau 1551), născută şi celebră sub numele Lisa Gherardini şi Lisa di Antonio Maria (Antonmaria) Gherardini, cunoscută şi ca Lisa sau Mona Lisa, a fost un membru al familiei Gherardini din Florenţa, Toscana, Italia. Numele său a fost dat şi tabloului Mona Lisa, un portret al ei, comandat de către soţul său şi pictat de către Leonardo da Vinci, în timpul Renaşterii din Italia.

Nu se cunosc multe detalii despre viaţa Lisei. Fiind născută în Florenţa şi căsătorindu-se în timpul adolescenţei cu un comerciant de mătase şi textile care mai târziu a devenit un oficial local, ea a fost mama a şase copii şi cel mai probabil a dus o viaţă confortabilă, caracteristică clasei de mijloc a societăţii. Lisa a murit după soţul său, care era semnificativ mai în vârstă decât aceasta.

Câteva secole după moartea Lisei, Mona Lisa a devenit cel mai faimos tablou din lume.[3] Speculaţii ale diferiţilor specialişti şi pasionaţi de artă au făcut ca acest tablou să fie un simbol al artei recunoscut la nivel internaţional. La începutul secolului al XXI-lea, s-a afirmat faptul că Lisa este cea pictată în tablou.

Viaţa timpurie şi familia

Schiţă a Mona Lisei, atribuită lui Leonardo.

În timpul Quatrocentoului, Florenţa era unul dintre cele mai mari oraşe din Europa, fiind considerat un oraş bogat, avansat în plan economic. În ciuda acestui lucru, viaţa nu era la fel de bună pentru toţi locuitorii, între care existau diferenţe financiare uriaşe.[4] Lisa provenea dintr-o familie aristrocată veche, care însă îşi pierduse din influenţă de-a lungul timpului.[5] Familia trăia comfortabil, însă nu era bogată, principala sursă de venit fiind fermele.

Antonmaria di Noldo Gherardini, tatăl Lisei, a pierdut două soţii, Lisa di Giovanni Filippo de Carducci, cu care s-a căsătorit în 1465, şi Caterina Rucellai, cu care s-a căsătorit în 1473. Amândouă au murit în timpul unei naşteri.[6] Mama Lisei, Lucrezia del Caccia, fiica Perrei Spinelli, a fost cea de-a treia soţie a lui Francesco, cu care s-a căsătorit în 1476.[6] Gherardini deţinea sau plătea chirie pentru şase ferme, ce produceau făină, vin şi ulei de măsline şi unde se creşteau animale.[7]

Lisa s-a născut în Florenţa pe data de 15 iunie 1479 pe strada Via Maggio,[8] deşi pentru mulţi ani s-a crezut că ea s-a născut pe una dintre proprietăţile rurale ale familiei, Villa Bignamaggio, aflată în afara oraşului Greve.[9] A fost botezată cu numele Lisa, după una din soţiile bunicului patern.[10] Fiind cea mai mare dintre cei şapte copii ai familiei, Lisa avea trei surori, dintre care una pe nume Ginerva, şi trei fraţi, Giovangualberto, Francesco, şi Noldo.[11]

Familia sa a trăit în Florenţa, iniţial în apropierea bisericii Santa Trinita, mutându-se apoi într-un spaţiu închiriat în apropierea altei biserici, Santo Spirito, cel mai probabil datorită faptului că nu-şi puteau permite reparaţiile vechii lor case, când acesta a fost dezafectată. Familia Lisei s-a mutat într-un loc cunoscut astăzi ca Via de Pepi, iar apoi în apropierea bisericii Santa Croce, unde au trăit lângă Ser Piero da Vinci, tătăl lui Leonardo.[12] Ei deţineau de asemenea şi o mică casă la ţară, în satul Poggio, la aproximativ 32 km sud de oraş.[13] Noldo, tatăl lui Gherardini, şi bunicul Lisei, a lăsat drept moştenire a fermă din Chianti unui spital din comună, Santa Maria Nuova. Mai târziu, Gherardini reuşise să obţină o altă fermă de la spital, plătind rentă, putând astfel să supravegheze plantaţiile de grâu, familia de asemenea petrecându-şi verile acolo, la o casă numită Ca' di Pesa.[14]

Viaţa târzie şi mariajul

Pe data de 5 martie 1495, la vârsta de 15 ani, Lisa s-a căsătorit cu Francesco di Bartolomeo di Zanobi del Giocondo, un comerciant de mătase şi textile, devenid a doua sa soţie. Zestrea Lisei consta din 170 florini şi ferma San Silvestro din apropierea casei de la ţară a familiei, o dovadă a faptului că familia Lisei nu era foarte înstărită la acel moment şi că ea şi soţul său se iubeau.[15] Proprietatea se afla între Castellina şi San Donato, din Poggio, în apropierea a două ferme ce mai târziu aveau să fie în proprietatea lui Michelangelo.[12] Nefăcând parte din clasa săracă, însă nici din clasa de elită a Florenţei, cuplul a trăit o viaţă caracteristică clasei de mijloc a societăţii. Mariajul Lisei este posibil să îi fi crescut statutul său social, din moment ce există se poate ca familia sa să fi fost mai săracă decât cea a soţului ei.[15] Pe de altă parte, Francesco de asemenea ar fi putut beneficia din punct de vedere social, de pe urma mariajului, din moment ce Gherardini este un „nume cu vechime“.[16] Cuplul a trăit într-o locuinţă comună împreună cu alte familii, pâna la 5 martie 1503, când Francesco a cumpărat o casă lângă vechea locuinţă a familiei sale din Via della Stufa. Se crede că Leonardo a început lucrul la portretul Lisei în acelaşi an.[17][18]

Centrul Florenţei. Francesco şi Lisa au trăit pe strada Via della Stufa (roşu), la aproximativ 1 km nord de râul Arno. Părinţii Lisei au trăit mai aproape de râu, mai întâi în partea de nord, şi apoi cea de sud (mov).

Lisa şi Francesco au avut cinci copii: Piero, Camilla, Andrea, Giocondo şi Marietta, dintre care patru între 1496 şi 1507.[19] Lisa a fost de asemenea şi mama vitregă a lui Bartolomeo, fiul lui Francesco şi a primei sale soţii, Camilla di Mariotto Rucellai, care avea în jur de un an când mama sa naturală a decedat. Caterina di Mariotto Rucellai, mama vitregă a Lisei, şi prima soţie a lui Francisco erau surori, membri ai proeminentei familii Rucellai.

Camilla şi Marietta au devenit călugăriţe. Camilla a luat numele de Sora (italiană Suor) Beatrice şi s-a alăturat mănăstirii San Domenico di Cafaggio, unde i-a fost încredinţată datoria de a avea grijă de sora Antonmariei, Suor Albiera, şi de asemenea de surorile Lisei, Suor Camilla (despre care se ştia că fusese însoţită, în mod scandalos, de patru bărbaţi, în interiorul mănăstirii) şi Suor Alessandra.[20] Beatrice a murit la vârsta de 18 ani,[20]fiind înmormântată la biserica Santa Maria Nouvella.[21] Se ştie de asemenea că Lisa reuşise să intre în relaţie cu Sant'Orsola, o mănăstire de prestigiu din Florenţa, unde a reuşit să o înscrie pe Marietta în anul 1512. Marietta a primit numele de Suor Ludovica, şi a devenit un membru respectat al mănăstirii.[22]

Mai târziu, Franceso a devenit un oficial al oraşului Florenţa. A fost ales de Dodici Buonominu (guvernul Florenţei medievale şi renascentiste) în 1499 şi de Signoria în 1512, unde a devenit un Priori (membru al Dodici Buonominu) în 1524. Este posibil să fi avut legături cu familia Medici, datorită diferitelor interese politice şi financiare. În 1512, când guvernul din Florenţa se temea de întoarcerea familiei Medici din exil, Francesco a fost închis, fiind eliberat mai târziu, în septembrie, la întoarcerea familiei Medici.[23][21]

Unele surse susţin faptul că Francesco a murit datorită ciumei în anul 1538. Lisa s-a îmbolnăvit şi a fost luată de către fiica sa, Ludovica, la mănăstirea Sant'Orsola, pentru a fi îngrijită, unde a murit patru ani mai târziu la vârsta de 63 de ani.[24][25] Alte surse susţin că Francesco reuşise să împlinească 80 de ani. Astfel, el ar fi murit în 1539, iar Lisa ar fi trăit cel puţin până în 1551, murind la vârsta de 71 sau 72 de ani.[13]

În iunie 1537, în testamentul său, Francesco a înapoiat zestrea Lisei, garderoba, bijuteriile, şi a încercat să-i asigure viitorul. Lăsând-o pe Lisa în grija fiicei lor Ludovica, iar în cazul incapacităţii acesteia, în grija fiului său Bartolomeo, Francesco a scris:

„Datorită afecţiunii şi dragostei defunctului asupra Mona Lisei, iubita sa soţie; luând în considerare faptul că Lisa a avut întotdeauna un suflet nobil şi a fost o soţie loială; urându-i să nu ducă lipsă de nimic...”
—Francesco del Giocondo în testamentul său, iunie 1537[26]

Mona Lisa

Ca şi alte familii din Florenţa din aceeaşi clasă socială, cei din familia lui Francesco erau iubitori de artă. Fiul său Bartolomeo i-a cerut lui Antonio di Donnino Mazzoeri să picteze o frescă la mormântul familiei din biserica Santissima Annunziata din Florenţa. Pictorul Andrea del Sarto de asemenea a pictat o madonă pentru un alt membru al familiei.[21] Concomitent cu comanda lui Francesco pentru Leonardo da Vinci, acesta a cerut de asemenea şi pictorului Domenico Puligo, să realizeze o icoană a Sfântului Francisc de Assisi. Se crede că Francesco a comandat aceste tabouri pentru a celebra atât naşterea fiicei lor, Andrea, cât şi achiziţionarea noii case.[18]

Femeia reprezentată în Mona Lisa era viziunea din sec. XV şi XVI a femeii virtuoase. Lisa este portretizată ca fiind o soţie credincioasă, prin gestica sa din tablou - mâna sa dreaptă este ţinută peste cea stângă. Leonardo de asemenea a prezentat-o pe Lisa ca fiind o femeie de succes, şi în pas cu moda, posibil chiar să fi fost reprezentată într-o lumină mai bună decât în realitate. Veşmintele sale închise şi şalul negru erau în ton cu moda vremii, influenţată de către cea spaniolă; hainele nu sunt un simbol al doliului Lisei pentru prima sa fiică, aşa cum s-a susţinut iniţial. Având în vedere faptul că este un portret, tabloul este de dimensiuni foarte mari, mărimea sa fiind comparabilă cu cea a portretelor comandate de alte familii înstărite ale vremii. Această extravaganţă s-a explicat ca fiind datorată aspiraţiilor sociale ale Lisei şi ale lui Francesco.[27]

Furtul Mona Lisei din muzeul Luvru (1911) şi călătoriile sale prin Asia şi America de Nord au contribuit la acumularea faimei tabloului.[28]

Faptul că Leonardo nu avea niciun venit în primăvara anului 1503 ar putea să explice interesul său asupra unui portret privat.[29][23] Dar, mai târziu în acelaşi an, cel mai probabil a trebuit să amâne lucrul la Mona Lisa, când acestuia i-a fost dată comanda să picteze Bătălia de la Anghiari, acesta comandă fiind de o mai mare valoare, având de asemenea şi obligaţia să o termine până în februarie 1505.[30] În 1506 Leonardo încă considera portretul ca fiind neterminat.[31] Nefiind plătit pentru munca sa, Leonardo nu a trimis tabloul clientului său.[32] În timpul vieţii sale, artistul a călătorit împreună cu tablourile sale, şi este posibil ca Mona Lisa să fi fost terminat după mulţi ani, în Franţa,[16] în jurul anului 1516.[33]

Notiţa lui Agostino Vespucci găsită în Universitatea din Heidelberg.

Titlul picturii datează din 1550. O cunoştinţă a familiei lui Francesco,[13] Giorgio Vasari, a scris: „Leonardo şi-a asumat responsabilitatea, în faţa lui Francesco del Gioconda, de a picta portretul Mona Lisei, soţia sa.“ (italiană Prese Lionardo a fare per Francesco del Giocondo il ritratto di mona Lisa sua moglie.).[34] Titurile din italiană (La Gioconda) şi franceză (La Joconde) ale tabloului sunt atât numele de familie al Lisei, primit după căsătorie, cât şi o poreclă,[16] în română „jovială“, sau „cea fericită“.

Au existat multe speculaţii ce asociau numele Lisei cu cel puţin patru alte tablouri,[35] iar identitatea acesteia a fost confundată cu cea a cel puţin zece persoane.[36] Până la sfârşitul secolului al XX-lea, tabloul devenise un simbol internaţional, ce fusese folosit deja în peste 300 de alte picturi, cât şi în peste 2.000 de reclame, în medie apărând într-o nouă reclamă în fiecare săptămână.[37] În 2005, un expert de la biblioteca universităţii din Heidelberg a descoperit o notiţă aflată pe marginea unei pagini, în bibliotecă, ce stabilea cu certitudine faptul că tabloul era un portret al Lisei.[38] Franţa a deţinut tabloul încă din timpul Revoluţiei franceze. În ziua de azi, aproximativ 6 milioane de persoane vin în fiecare an la muzeul Luvru pentru a vedea tabloul, ce face parte din patrimoniul naţional.[39][40]

Referinţe

  1. ^ a b Q15069115[*], p. 37  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ a b Mona Lisa Revealed[*], p. 37  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ Riding, Alan (& aprilie 2005). „In Louvre, New Room With View of 'Mona Lisa'. The New York Times (în engleză). The New York Times Company. Accesat în 7 octombrie 2007.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  4. ^ Pallanti 2006, pp. 17, 23, 24
  5. ^ Pallanti 2006, p. 58
  6. ^ a b Pallanti 2006, p. 37
  7. ^ Pallanti 2006, p. 44
  8. ^ Pallanti 2006, p.37
  9. ^ „History of Vignamaggio” (în engleză). Villa Vignamaggio. Accesat în . 
  10. ^ Pallanti 2006, p. 40
  11. ^ Pallanti 2006, p. 44
  12. ^ a b Pallanti 2006, pp. 45-46
  13. ^ a b c Zöllner 1993, p. 4
  14. ^ Pallanti 2006, pp.41-44
  15. ^ a b Zöllner 1993, p. 5
  16. ^ a b c Kemp, Martin (). Leonardo Da Vinci: The Marvellous Works of Nature And Man. Oxford University Press via Google Books limited preview. pp. 261–262. ISBN 0-1928-0725-0. Accesat în . 
  17. ^ „Portrait of Lisa Gherardini, wife of Francesco del Giocondo” (în engleză). Musée du Louvre. Accesat în . 
  18. ^ a b Zöllner 1993, p. 9
  19. ^ Johnston, Bruce (). „Riddle of Mona Lisa is finally solved: she was the mother of five”. Telegraph.co.uk. Telegraph Media Group. Accesat în . 
  20. ^ a b Pallanti 2006, pp. 61-62
  21. ^ a b c Müntz 1898, p. 154
  22. ^ Pallanti 2006, p. 63
  23. ^ a b Masters, Roger D. (). Fortune is a River: Leonardo da Vinci and Niccolò Machiavelli's Magnificant Dream of Changing the Course of Florentine History (online notes for Chapter 6). Free Press via Dartmouth College (dartmouth.edu). ISBN 0-6848-4452-4. 
  24. ^ Lorenzi, Rossella (). „Mona Lisa Grave Found, Claims Scholar”. Discovery Channel News (în engleză). Accesat în .  Text "Discovery Communications" ignorat (ajutor)
  25. ^ Lorenzi, Rossella (). „Mona Lisa's Identity Revealed?”. Discovery Channel News (în engleză). Discovery Communications. Accesat în . 
  26. ^ Pallanti 2006, p. 105
  27. ^ Zöllner 1993, p. 12
  28. ^ Sassoon 2001, p. 14–16
  29. ^ Zöllner 1993, p. 7
  30. ^ Müntz 1898, p. 136
  31. ^ Clark, Kenneth (martie 1973). „Mona Lisa”. The Burlington Magazine (în engleză). The Burlington Magazine Publications via JSTOR. 115 (840): 144. ISSN 0007-6287. Accesat în . 
  32. ^ Zöllner 1993, p. 6
  33. ^ „Mona Lisa 1503-16” (în engleză). University of the Arts, London. Accesat în . 
  34. ^ Vasari, Giorgio () [1550, rev. ed. 1568]. Le vite de' più eccellenti pittori, scultori ed architettori. IV. Gaetano Milanesi. Firenze: G.C. Sansoni. p. 39. Accesat în . 
  35. ^ Stites, Raymond S. (ianuarie 1936). „Mona Lisa--Monna Bella”. Parnassus (în engleză). College Art Association via JSTOR. 8 (1): 7–10+22–23. doi:10.2307/771197. Accesat în .  şi The Two "Mona Lisas". The Century: A Popular Quarterly by Making of America Project via Google Books scan from University of Michigan copy. . p. 525. Accesat în .  Text "Littlefield, Walter" ignorat (ajutor) şi Wilson, Colin (). The Mammoth Encyclopedia of the Unsolved. Carroll & Graf via Google Books limited preview. pp. 364–366. ISBN 0-7867-0793-3. 
  36. ^ Debelle, Penelope (). „Behind that secret smile”. The Age. The Age Company. Accesat în .  şi Johnston, Bruce (). „Riddle of Mona Lisa is finally solved: she was the mother of five”. Telegraph.co.uk (în engleză). Telegraph Media Group. Accesat în .  şi Nicholl, Charles (review of Mona Lisa: The History of the World's Most Famous Painting by Donald Sassoon) (). „The myth of the Mona Lisa”. Guardian Unlimited (în engleză). London Review of Books via Guardian News and Media. Accesat în .  şi Chaundy, Bob (). „Faces of the Week”. BBC News. BBC. Accesat în . 
  37. ^ Sassoon 2001, Abstract p. 16
  38. ^ „Mona Lisa – Heidelberger Fund klärt Identität (English: Mona Lisa – Heidelberger find clarifies identity)” (în engleză). University Library Heidelberg. Accesat în . 
  39. ^ Chaundy, Bob (). „Faces of the Week”. BBC News (în engleză). BBC. Accesat în . 
  40. ^ Canetti, Claudine. „The world's most famous painting has the Louvre all aflutter”. Actualité en France via French Ministry of Foreign and European Affairs (diplomatie.gouv.fr) (în engleză). Accesat în . 

Bibliografie

  • Zöllner, Frank (). „Portretul Mona Lisei del Giocondo de Leonardo” (PDF). Gazette des Beaux-Arts (în engleză). 121 (S.): print 115–138. ISSN 0016-5530. Accesat în . 
  • Müntz, Eugène (). Leonardo Da Vinci, artist, gânditor şi om al ştiinţei (în engleză). 2. New York: Charles Scribner's Sons. pp. 153–172. Accesat în . 
  • Pallanti, Giuseppe (). Mona Lisa dezvăluită: Adevărata identitate a modelului lui Leonardo. Florenţa, Italia: Skira. ISBN 8-8762465-9-2. 
  • Sassoon, Donald (). „Mona Lisa: cea mai cunoscută fată din lume”. History Workshop Journal (în engleză). Oxford University Press. 2001 (51): Abstract. ISSN 1477-4569. 

Alte materiale