Marilena de la P7

Format:Cutie film

Marilena de la P7 este un film de mediu-metraj realizat de regizorul român Cristian Nemescu în anul 2006. Pelicula a fost remarcată în acelaşi an, când a concurat pentru secţiunea Semaine de la critique a ediţiei cu numărul 59 a Festivalului Internaţional de Film de la Cannes.[1]

Ultimul proiect finalizat de regizorul Cristian Nemescu, filmul îi are în rolurile principale pe actorii Mădălina Ghiţescu şi Gabriel Huian. S-a pornit de la un exerciţiu cu un subiect diferit, plănuit să nu depăşească durata de şapte minute,[2] din care s-a conturat, într-o etapă ulterioară, un film de dragoste adolescentină (subiect predilect pentru regizor),[3] montat în final la o durată neobişnuită, de 45 de minute.[4] Filmul s-a bucurat de o primire bună din partea publicului; ce impresionează în Marilena de la P7 este viziunea foarte omogenă, îmbinarea scenariului cu imaginea şi sunetul într-o formă organică, inovatoare prin experimente şi tehnici neobişnuite.[3]

Sinopsis

Information icon.svg Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Într-o suburbie a Bucureştilor, un puşti de 13 ani,[5] Andrei (interpretat de Gabriel Huian) urmăreşte în fiecare seară de pe un acoperiş, împreună cu prietenii din împrejurimi, spectacolul prostituatelor luate din stradă de clienţi în maşinile lor. Băiatul se îndrăgosteşte de una dintre fete, numită Marilena (rolul Mădălinei Ghiţescu) şi află că îi trebuie o sumă apreciabilă de bani pentru a o putea aborda.

Prin urmare, fură salariul tatălui său (interpretat de Gabriel Spahiu) şi porneşte spre locul de întâlnire a prostituatelor. Proxenetul în slujba căruia lucrează Marilena (jucat de Andi Vasluianu) este de faţă şi acceptă doar să îl trimită pe Andrei cu Marilena şi încă o colegă la o terasă din apropiere, unde cântă rromul Elvis (interpretat de cântăreţul Elvis Romano, care a tradus în limba sa versurile lui Elvis Presley, iar în film se acompaniază cu o chitară).[5] Prostituatele îşi petrec puţin timp cu Andrei, mai degrabă jucându-se cu el şi îi spun la plecare că are nevoie de o maşină pentru a le putea da întâlnire. Băiatul îi cere numărul Marilenei, care îi notează ceva în palmă cu pixul.

Andrei trimite la postul local de radio, o dedicaţie pentru „Marilena de la P7”. Ea se află în casa unui bătrân unde radioul este deschis tare; melodia este Are You Lonesome Tonight?, semnată tot de Elvis Presley.

Între clienţii săi, Marilena a descoperit un bărbat atrăgător, poreclit Giani (interpretat de Cătălin Paraschiv), de care se îndrăgosteşte. Într-o seară, însă, privind de la depărtare, ea îi recunoaşte maşina în faţa unui magazin; îl vede intrând în maşină alături de o femeie necunoscută. Marilena este foarte deznădăjduită.

Andrei îşi găseşte rezolvarea în privinţa maşinii, plănuind să fure troleibuzul pe care-l conduce tatăl său; în plus, băiatul are oarecare cunoştinţe de condus, tatăl său purtându-l câteodată cu sine la lucru. Împreună cu prietenii lui, Andrei reuşeşte să fure troleibuzul când tatăl coboară la depou. Tatăl îi urmăreşte pe copii împreună cu un coleg de muncă, şoferul unui utilaj de intervenţie. Ajunşi la locul întâlnirilor prostituatelor, băieţii nu o găsesc pe Marilena. Andrei recunoaşte maşina lui Giani parcată în faţa blocului P7 şi intră în scară.

Într-adevăr, Marilena şi Giani se află în apartamentul ei; fata pleacă pentru un minut la toaletă. Andrei se strecoară în apartament şi priveşte dindărătul unei uşi cu geam la ce se petrece. Marilena continuă să vorbească din baie cu bărbatul şi se prăbuseşte brusc pe podea, după ce îşi taie vena jugulară.[6]

Giani vede ce s-a întâmplat, se sperie şi fuge jos, la maşină; în stradă, proxenetul îl vede plecând în grabă şi urcă la Marilena. Între timp, Andrei a pătruns în cameră şi o priveşte pe fată, murdărită de sânge şi tremurând în spasme. În împrejurimile blocului P7, povestea sinuciderii Marilenei circulă repede.

Distribuţia

Roluri principale

  • Rolul Marilena este jucat de actriţa Mădălina Ghiţescu (n. 29 iulie 1978),[7] cunoscută mai ales publicului bucureştean pentru rolurile jucate la Studioul de teatru „Casandra” şi Teatrul Foarte Mic.[8]
  • Pentru rolul Andrei a fost ales Gabriel Huian (neprofesionist, apărut anterior într-un videoclip care i-a atras atenţia regizorului Nemescu).[2] Tânărul a fost preferat de regizor de la bun început; totuşi, s-a făcut un casting riguros, unde candidaţii au fost aşezaţi faţă în faţă cu actriţa Mădălina Ghiţescu. Aparent atras de ea, Huian a trădat o atitudine foarte diferită faţă de ceilalţi concurenţi şi a „întărit” intuiţia regizorului.[6]

Alte roluri

  • Mihai, fratele lui Andrei, este interpretat de Cristi Olesher
  • Mama lui Andrei este jucată de către Aura Călăraşu
  • Tatăl lui Andrei este interpretat de Gabriel Spahiu
  • Proxenetul este jucat de Andi Vasluianu
  • Giani este interpretat de Cătălin Paraschiv

Realizarea filmului

De la proiect la producţie

Nemescu pe platoul de filmare.

Ideea filmului a pornit de la colaborarea dintre Nemescu şi operatorul Liviu Marghidan pentru un exerciţiu de mici dimensiuni, încă din vremea studenţiei (mai precis, din 2003). Ideea de la care s-a pornit a aparţinut lui Cătălin Mitulescu şi Andreei Vălean; din povestea iniţială s-a păstrat încercarea unui grup de băieţi, de a fura un troleibuz pentru a ajunge la nişte prostituate.[2]

Dacă durata filmului a fost aproximată mai întâi la un scurt-metraj, proiectul s-a dezvoltat de-a lungul anului 2005. Nemescu mai avea în plan ceea ce va constitui mai târziu în lung-metrajul California Dreamin', la momentul respectiv irealizabil; a hotărât că Marilena de la P7 poate fi foarte util ca exerciţiu regizoral şi de lucru cu actorii.[2] Astfel, scenariul a fost rescris şi s-a pornit de la un buget foarte restrâns (sub 14 mii $, bani strânşi de Nemescu prin participarea la festivaluri de film cu scurt-metraje mai vechi).[9] Pe parcurs, însă, proiectul filmului a primit noi fonduri,[6] totuşi modeste, astfel încât actorii şi o parte din realizatori au acceptat să presteze gratuit.[10]

Filmările au fost făcute tot în 2005, în apropierea pieţei din cartierul bucureştean Rahova.[2] Au fost întâlnite dificultăţi din pricina nesiguranţei aduse de zona aleasă. Totuşi, unele aspecte au avut de câştigat prin pitorescul cartierului: astfel, scenografia şi muzica originală pentru film au intervenit destul de puţin. Manelele omniprezente au intrat în multe scene drept muzică de cadru; s-au reuşit chiar câteva filmări „pe ascuns” (de pildă, filmarea din spate la momentul când băieţii discută despre prostituate). Scenariul a fost extins pe direcţia unor astfel de adăugiri, care au părut mult mai verosimile realizatorilor în comparaţie cu replicile construite de ei.[6]

„Pentru ca povestea să decurgă aşa cum trebuie, aveam nevoie de un mediu «rău famat». În acelaşi timp, era necesar ca locul de filmare să arate bine din punct de vedere vizual, să corespundă şi din punct de vedere tehnic – adică să fie suficient spaţiu pentru a intra un troleibuz şi, totodată, decorul general să fie plauzibil. Ne-am plimbat vreo săptamână prin tot Bucureştiul. Aflându-ne prin Rahova, am ajuns într-o zonă unde sunt nişte blocuri vopsite de primarul Marian Vanghelie, iar în spatele acestora se află un ghetou – da, acesta este termenul – dar e un loc foarte pitoresc şi potrivit pentru ce voiam noi.”
—Cristian Nemescu

Proiectul filmului a purtat multă vreme numele de Trolley Blues; Cristian Nemescu a renunţat la el la finalizarea montajului, punct în care a sesizat o discrepanţă prea mare între titlul echivoc şi conţinutul foarte direct al filmului.[11]

Fișier:Mamestra brassicae male.jpg
Fluturele Mamestra brassicae – bohociul.

Post-producţia

Un alt aspect important la realizarea filmului a fost procesul de montaj şi post-producţie, foarte elaborat în comparaţie cu marea majoritate a filmelor româneşti din ultimii ani.[6] Imaginea se remarcă prin folosirea efectului numit split screen (engl. „ecran împărţit”, pe ecran sunt prezentate mai multe filmări concomitent) şi a filmărilor „din mână” (handheld).[3]

Meritul lui Andrei Toncu, muzica şi sunetul din film au fost foarte minuţios post-procesate, mai întâi pentru a ameliora calitatea înregistrărilor (bugetul nu a permis folosirea unei aparaturi performante) şi apoi în interes creativ. De altfel, filmul în întregime este însoţit de o muzică atmosferică la o intensitate sonoră foarte redusă, urmărind evoluţia emoţională a personajelor; Toncu a creat un colaj între muzica de cadru (înregistrată cu sau fără intenţie la filmări)[6] şi o serie de efecte specifice muzicii electronice sau muzicii concrete. Totuşi, se evidenţiează câteva momente distincte de muzică, fie compuse de Toncu (scena furtului troleibuzului, „varianta” închipuită de Andrei), fie înregistrări deja existente, tratate pentru a se integra în atmosfera filmului (dedicaţia de Elvis Presley este egalizată dinamic[12] pentru a sugera audiţia trecând de la un aparat de radio la altul). O altă înregistrare suprapusă este emisiunea auzită în maşina lui Giani, privitoare la înmulţirea fluturilor Mamestra brassicae.[6]

Reacţii

Întâlnirea cu publicul

Publicul român a aflat mai întâi de participarea filmului la ediţia a 59-a a Festivalului de la Cannes (mai 2006), alături de alte două filme româneşti (lung-metrajele de Cătălin Mitulescu şi Corneliu Porumboiu, Cum mi-am petrecut sfârşitul lumii şi respectiv A fost sau n-a fost?).[1] Marilena de la P7 a fost nominalizat pentru secţiunea Semaine de la critique a festivalului francez.

„Foarte bine recepţionat de către diferitele categorii de public, de la critici la distribuitori şi simpli spectatori, filmul lui Corneliu Porumboiu, «A fost sau n-a fost?» [...] La fel, a fost bine receptat, în special de către tineri, filmul lui Cristian Nemescu, «Marilena de la P7» (o romanţioasă tragedie de mahala, cu un troleibuz furat... pentru a cuceri inima iubitei, o cocotă onestă şi blândă, povestea iniţierii şi a preţului plătit pentru a dori să afli mai repede ceea ce vine cu vârsta).”
—Larisa Turea despre Cannes 2006 în cotidianul moldovenesc „Timpul”, 30 mai
„«Marilena de la P7» a lui Cristian Nemescu e un mediu-metraj care la Cannes s-a văzut cu sălile pline şi la care s-a aplaudat mult. S-a spus, de asemenea, că e un film fără greşeală. O poveste vibrantă despre un ghetou de la marginea Bucureştiului (în care, de exemplu, un bunic hârşâit de viaţă, şmecher şi misogin, îşi cultivă grădinuţa pe betoanele acoperişului unui bloc), cu un puşti ce ar face orice – furat tot salariul părinţilor sau chiar un troleibuz pentru adorata inimii – şi o prostituată fâşneaţă de la P7. Actori copii cu un talent ingenuu, dialoguri care se îmbină perfect şi sună total natural, o imagine desăvârşită, un rol de peşte cu inimă mare pentru Andi Vasluianu, pe scurt o porţie de cinema de cea mai bună calitate.”
—Laura Popescu în AperiTIFF, revista-program a festivalului TIFF 2006, 4 iunie
Zilele filmului românesc la Stockholm, 2007:
Mădălina Ghiţescu (dreapta), Radu Gabrea (centru).

În România, premiera filmului s-a făcut pe 4 iunie 2006, la Festivalul Internaţional de Film „Transilvania”, în Cluj. În Bucureşti, o primă proiecţie a fost organizată pe 8 septembrie 2006, într-un scuar amenajat din Calea Rahovei.[13] Publicul şi criticii din ţară au primit foarte bine filmul, dar dificultatea presupusă de formatul temporal pretenţios (mediu-metraj) a permis, mai departe de festival, numai un număr mic de proiecţii (în Bucureşti: la Casa de cultură a studenţilor, la Institutul Cultural Român[14] ş.a.), desfăşurate cu sălile pline. Problema a fost aceeaşi când filmul a fost trimis la festivaluri de film din străinătate, fiind ori respins pentru că nu putea fi încadrat în categoriile standard,[3] ori primit la secţiunea de scurt-metraj (de exemplu, la Brooklyn).[9]

Tot în vara lui 2006, Nemescu a înaintat proiectul California Dreamin' în stadiul de producţie; filmările s-au desfăşurat în iulie-august. Spre finele lunii august, un prim montaj al noului film se apropia de finalizare; pe 24 august 2006, Nemescu şi Andrei Toncu (inginer de sunet şi la noul proiect) au murit într-un accident de maşină în Bucureşti.

În urma accidentului, lumea filmului din România (dar şi din străinătate) a acordat o atenţie sporită producţiilor celor doi cineaşti, prin urmare, şi Marilenei de la P7, primul lor succes semnificativ. La împlinirea unui an de la accident, evenimentul a fost comemorat în ţară prin proiecţii, întâlniri publice, dezbateri. Chiar pe 24 august 2007, Marilena de la P7 a fost vizionat în premieră la Stockholm, în cadrul Zilelor filmului românesc (ediţia a doua). Au fost prezenţi atât români din diasporă, cât şi spectatori suedezi.[15]

Aspecte critice

Marilena de la P7 a fost judecat de jurnalişti ca un pretext de a evidenţia fenomene sociale (prostituţia, traiul prost în cartierele rău famate bucureştene ş.a.),[2] unele filmări fiind considerate ca trimiteri la filmul documentar.[16] În realitate, Cristian Nemescu a dorit ca publicul să îşi îndrepte atenţia către povestea de iubire trăită de puştiul Andrei:

„Toate scenariile de care mă apropii au o poveste esenţială, transmit nişte emoţii care-i ating pe mulţi. Aşadar, în cazul de faţă, ceea ce m-a motivat a fost subiectul în sine, trăirile şi sentimentele unui puşti îndrăgostit. Nu m-a interesat absolut deloc să descriu o realitate socială – cum ar fi prostituţia, spre exemplu – iar scenariul nu are deloc în vedere «radiografierea» problemelor societăţii noastre. Elementul de noutate, inedit, constă în concentrarea asupra emoţiilor copilului, ceea ce simte el şi relaţiile umane dintre cele două personaje. Realitatea din România este doar ceva de decor şi eu sunt împotriva încrâncenării unora de a prezenta «mizeria românească» prin intermediul filmului.”
—Cristian Nemescu
„Eu am mai interpretat roluri de prostituată. De exemplu, rolul meu pentru examenul de licenţă a fost cel din piesa «Mă cheamă Isbjorg. Sunt o leoaică», în regia Gianinei Cărbunariu, unde era vorba despre o prostituată care îşi ucide clientul. Dar personajele nu trebuie privite global, la maniera: «Sunt nişte prostituate, ce mare lucru? Toate sunt la fel». Nu, ele sunt în primul rând oameni, au un suflet. Acesta este şi cazul Marilenei: daca ar fi să vulgarizezi subiectul, ce este ea? O prostituata şi atât. Dar important e cine este ea cu adevărat: cum gândeşte, care sunt sentimentele ei. [...] Ea este o fiinţă foarte sensibilă, numai că mediul în care trăieşte o face să nu-şi arate această latură şi să ascundă faptul că s-a îndrăgostit de un anumit client. Ceea ce este frapant la ea este că, în ciuda vieţii pe care o duce, are încredere în oameni.”
—Mădălina Ghiţescu
Fișier:Marilena de la p7 split.jpg
Efect de split screen în film.

Marilena de la P7 a mai atras atenţia criticii prin impudoarea de a prezenta conţinut explicit, atât la nivel verbal, cât şi vizual. În răspuns, Cristian Nemescu a justificat „culoarea” replicilor ca un factor necesar al realismului filmic, declarându-se partizan al vizualului explicit.[3]

Filmul continuă să fie apreciat pentru valenţele sale experimentale; unghiurile de filmare şi montajul sunt tratate într-o manieră neobişnuită,[3] în vreme ce accentele fantastice ale scenariului amintesc de procedeele realismului magic.[16] În acest sens, e sugestiv de menţionat că zilele din film sunt delimitate prin visele erotice ale lui Andrei, spre care se trece insesizabil. În vise, este rezolvată sumar problema „diferenţei de orizont” dintre el şi Marilena, fie prin coborârea acoperişului de pe care priveşte băiatul la nivelul străzii, fie prin debarcarea fetei dintr-un OZN în formă de sâni care îngrozeşte vecinii, sosit special pentru băiat. Un alt element fantastic este capacitatea Marilenei de a provoca scurt-circuituri în momentele de mare încărcătură afectivă (stânjeneala în maşina lui Giani, momentul când Andrei o atinge în toaleta barului, pana de curent în cartier când Marilena plânge lângă tabloul de înaltă tensiune).[3]

„Vizual aşa mi s-a părut că merge cel mai bine acest moment, split-screen-ul era prevăzut încă din scenariu. Simţeam nevoia să îi văd pe toţi în acelaşi timp. Dacă ar fi fost pe rând, unul după altul, n-ar fi avut acelaşi impact. Era mult mai amuzant să fie toate curvele văzute deodată şi toţi puştii (masturbându-se - n.n.) simultan, îmi place acest moment.”
—Cristian Nemescu

Premii şi nominalizări

Tabelul care urmează prezintă o selecţie din totalul festivalurilor unde a participat filmul.
Desfăşurare Rezultatul Festivalul Ţara Secţiunea Premiul
mai 2006 nominalizat Festivalul Internaţional de Film de la
Cannes
Franţa Semaine de la critique
(fr. „săptămâna criticii”)
iunie 2006 câştigat[17] Festivalul Internaţional de Film
„Transilvania”
România Premiile Zilelor filmului românesc[18] Pentru scurt-metraj (Cristian Nemescu)
iunie 2006 nominalizat[9] Festivalul Internaţional de Film din Brooklyn S.U.A. Short films
(engl. „scurt-metraje”)
septembrie 2006 câştigat[19] Festivalul de Film „Milano” Italia Miglior lungometraggio
(it. „cel mai bun lung-metraj”)
octombrie 2006 câştigat Festivalul Internaţional de Film „Molodist” Ucraina
Cel mai bun film de scurt-metraj (Cristian Nemescu)
Cea mai buna actriţă într-un rol principal (Mădălina Ghiţescu)[20]
noiembrie 2006 nominalizat[21][22] Festivalul Internaţional de Film şi Televiziune
«Cinéma tout écran»
Elveţia Filme de scurt-metraj[22]
ianuarie 2007 câştigat[23] Festivalul «Paris Tout Court» Franţa Prix du public
(fr. „premiul publicului”)[24]
Meilleur film étranger
(fr. „cel mai bun film străin”)
februarie 2007 câştigat[17] Premiile Uniunii Cineaştilor România
Premiul pentru montaj (Cătălin Cristuţiu)
Premiul pentru coloana sonoră (Andrei Toncu)
aprilie 2007 câştigat[23] Festivalul Internaţional de Film şi Video
“Syracuse”
S.U.A. Short fiction
(engl. „scurt-metraj de ficţiune”)[25]

Referinţe şi note de subsol

  1. ^ a b Evidenţa participanţilor la ediţia 2006 a Festivalului Internaţional de Film de la Cannes, publicată pe site-ul British Film Institute
  2. ^ a b c d e f Articol publicat de Greta Harja într-un număr al revistei „Eva”, aprilie-mai (?) 2006 (vezi secţiunea Legături externe)
  3. ^ a b c d e f g Pe val. Cu Marilena la Cannes, articol publicat în jurnalul „Cotidianul”, mai (?) 2006
  4. ^ Filmul intră în categoria de mediu-metraj, durata sa fiind mai mare ca cea a unui scurt-metraj (în mod obişnuit, sub 20 de minute) şi mai mică decât un lung-metraj (peste o oră). Filmul de mediu-metraj are parte de o distribuire mai dificilă decât alte categorii; în vreme ce pentru un program de scurt-metraje este prea lung, mediu-metrajul este insuficient pentru a ţine locul unui lung-metraj (de obicei, programat pentru proiecţii la interval de minim două ore).
  5. ^ a b Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite goace
  6. ^ a b c d e f g Extrase din discursul Mădălinei Ghiţescu, invitată la un Q&A cu ocazia premierei filmului în Stockholm, pe 24 august 2007.
  7. ^ Profilul actriţei Mădălina Ghiţescu pe site-ul cinemagia.ro
  8. ^ Site-ul personal al Mădălinei Ghiţescu, cu prezentarea în amănunt a tuturor spectacolelor, filmelor etc. la care a participat
  9. ^ a b c Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru ref-urile numite brooklyn
  10. ^ Marilena de la P7, filmul lui Cristi Nemescu la Cannes!, articol publicat în 26 aprilie 2004 pe site-ul cinemagia.ro
  11. ^ Interviu oferit de Nemescu jurnalistului Paul S. Odhan, aprilie-mai (?) 2006. Odhan este de profesie medic, însă pasiunea pentru film l-a determinat să înceapă o activitate de jurnalist, prin interviuri şi articole, în majoritatea lor publicate pe site-ul punctfilm.net. (Pentru mai multe detalii legate de inteviu, vezi secţiunea Legături externe.)
  12. ^ Aplicarea unui efect dinamic asupra unei înregistrări presupune modificarea parametrilor efectului pe parcursul redării. Fiecare parametru îşi schimbă valoarea în timp după o lege proprie (de exemplu, pentru a simula coborârea unei surse sonore faţă de martor, volumele unei părţi din benzile unui egalizator cresc sau scad treptat, progresiv).
  13. ^ „Nemescu şi Solomon, proiecţie de film în Rahova”. stiri.acasa.ro. . Accesat în .  Legătură externa în |publisher= (ajutor)
  14. ^ Seară de film la ICR: Cristian Nemescu şi Andrei Toncu, articol găzduit de site-ul liternet.ro
  15. ^ Proiecţiile invitate la Zilele filmului românesc în Stockholm au avut loc la cinematograful «Zita», între 23 şi 26 august 2007. Filmul lui Nemescu a fost proiectat în acelaşi program cu Trafic, scurt-metrajul lui Cătălin Mitulescu şi Lampa cu căciulă, de Radu Jude. La sfârşitul proiecţiei din 24 august, criticul de film Adina Brădeanu a ţinut un Q&A cu Mădălina Ghiţescu în prezenţa spectatorilor. La eveniment a participat şi scriitoarea Gabriela Melinescu.
  16. ^ a b Jurnalul scris de Sheila Seacroft în urma vizionărilor de la Festivalul Internaţional de Film „Transilvania” 2006, pentru site-ul Jigsaw Lounge
  17. ^ a b Parte din premiile câştigate de film la diverse festivaluri, publicate pe site-ul Internet Movie Database
  18. ^ Articol publicat de jurnalista Oana Răsuceanu la încheierea ediţiei 2006 a Festivalului Internaţional de Film „Transilvania”, pe site-ul liternet.ro
  19. ^ Palmaresul ediţiei 2006 a Festivalului de Film „Milano” (nu confunda cu Festivalul Internaţional de film de la Milano), publicat pe site-ul festivalului
  20. ^ Lista de premii şi distincţii acordate în cadrul ediţiei 2006 a Festivalului Internaţional de Film „Molodist” (Kiev), publicată pe site-ul festivalului
  21. ^ Marilena de la P7 la Geneva, ştire prezentată de site-ul cinemagia.ro
  22. ^ a b Palmaresul ediţiei 2006 a Festivalului Internaţional de Film şi Televiziune «Cinéma tout écran» (Geneva), publicat pe site-ul festivalului Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "toutecran" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  23. ^ a b Comunicat de presă publicat de revista Suplimentul cultural în mai 2007, disponibil pe site-ul liternet.ro
  24. ^ Premiile acordate la ediţia 2007 a Festivalului «Paris Tout Court», publicate pe site-ul festivalului
  25. ^ Lista câştigătorilor în cadrul ediţiei 2007 a Festivalului Internaţional de Film şi Video “Syracuse”, publicată pe site-ul festivalului

Legături externe

Profilul filmului pe site-uri de specialitate

Trailer şi fotografii

Articole şi interviuri disponibile online

  • Articol publicat în revista „Eva”, o discuţie între Greta Harja, Nemescu şi Mădălina Ghiţescu înaintea festivalului de la Cannes
  • Interviu oferit de Cristian Nemescu jurnalistului Paul S. Odhan
  • Interviu acordat de Mădălina Ghiţescu jurnalistului Paul S. Odhan